miercuri, 9 martie 2011

XIII. Quid autem vobis videtur ita? [ Ce te face sa crezi asta ? ]

  • Issa ? Trezeste-te !
    Trecusera deja cinci minute de cand Brianna incerca sa o trezeasca. Gandurile ei erau acelelasi, putea ea sa fie “aleasa” ? Ea? Din legende se spunea ca avea sa vina acum, dar cum de ar fi ea ? Cum s-ar fi ajuns aici ? Trebuia sa fie blonda, cel putin sa semene cu ea, iar pe de alta parte toti vampirii aveau ochii accentuati in culori incredibil de frumoase insa normale, ai ei erau verde spre galben, ce culoare era asta ? Daca erau albastri sau verzi chiar negri... se mai intelegea. Culoarea parului, acel saten spre roscat... lung si ondulat, fata care o intinerea tot mai mult, bunatatea ei, mai ales bunatatea, tot din legenda stia ca “aleasa” va fi rea, i se va putea citi rautatea nemarginita din departare, iar ea... in niciun caz nu era rautatea intruchipata. Probabil curajul era ceva ce o avantaja, altfel nu ar fi fugit pe furtuna de ieri doar sa o salveze pe ea... dar nu ! Nu putea fi ea aleasa, iar daca ar fi fost asta insemna ca... daca ingerii vor afla nu va dura mai mult de cateva zile pana va fi moarta. Deci mai bine sa nu fie, si toate dovezile pro sa nu fie adevarate.
  • Da...
  • Trezeste-te ! Mai ai de gand sa dormi mult ?
  • Oh Doamne ! Zambesti ? Ieri mai aveai putin si imi mureai in brate, acum zambesti ?
  • Ieri a fost ieri, azi e azi, o cu totul alta zi, nu ?
  • Probabil !
  • Hai sa iesim in parc ! Ce zici ?
  • Sunt obosita... n-as putea sa ma mai odihnesc putin ?
  • Cine ti-a spus tie ca eu as accepta un refuz ?
    Brianna cobora din pat si se repezi in dulapul Issei. Arata exact cum arata Viviana cand facea asta ! Oh Doamne Viviana ! Uitase complet de ea... Cum putuse ! Imediat se ridica din pat si ii ceru Briannei sa o lase putin singura cat avea sa vorbeasca cu Viviana, dupa aceea va cobora ea, sa o astepte. Aceasta o asculta si o lasase singura. Probabil incerca de mai mult de trei ori sa o sune insa Viviana nu rasapundea. Era de asteptat, era sambata, acum dormea, cel putin asta facea cand ea era acolo. Lasand telefonul pe pat, lua o fotografie facuta de ea, pe care Viviana intodeauna le adorase si se apuca sa-i scrie ceva pe spate, era sigura ca asa avea sa o ierte ca nu daduse niciun semn de doua zile . Asezata pe, pervazul ferestrei... soarele ardea puternic, iubea lumina data de acesta... era deja sfarsitul lui februarie, zapada se topise dinainte sa ajunga ea, incalzirea globala se parea ca afecta totul, era si normal. Insa ar fi iubit sa vada cativa turturi atarnand deasupra geamului... Isi lua un caiet in brate, fotografia o intoarse pe spate si era gata sa-i scrie cele mai adanci ganduri.
    Hey tu lady ! Ce mai faci ? Cum mai e in Romania, aceleasi lucruri plictisitoare care pe noi nu ne interesau din parlament ? Sau aceasi moda tampita care ni se parea total neatragatoare si nu intelegeam cum se poate sa-i placa cuiva ? Ce mai face Pinki ? Sa nu uiti sa ii faci baie cel putin o data pe saptamana ! Si... Ce face Adriana ? Si fostii colegi, prieteni... Aici totul e cum sti si tu ca ar fi ! Peste tot zambete false, peste tot cuvinte frumoase, am fost iertata de atatea ori, cred ca de trei ori mai mult de cat m-a iertat Adriana vreodata, si asta doar in doua zile. Aseara a fost furtuna aici, si prin furtuna aia a trebuit sa ma duc sa caut pe cineva, il cheama Sergiu, sta impreuna cu inca doi prieteni, Sebastian si Ianis. Ianis e cel mai nesuferit, insa sti bine ca nu sunt genu care sa ma las in fata lui, o sa ajunga sa ma agreeze mai mult decat va crede vreodata, sper ! Pe de alta parte Sebastian e super dragut, un adevarat gentleman. Aseara m-a condus acasa dupa ce Ianis ma lasase balta in noroi. Hmm... sunt multe lucruri care ar trebui sa ti le povestesc dar nu as avea loc pe o fotografie, promit ca o sa fac tot posibilul sa ajung in Romania dupa ziua mea! Mi-e tare dor de tine si ai mare grija ce faci ! Mai ales cu Ovidiu ! Te pup, astept sa ma suni sau sa-mi scri, recunoaste ca e mai interesant !”
    Intodeauna Viviana o facea sa zambeasca, era mai copila decat parea, intodeauna se simtise intreaga langa ea, si cand ea statea in Bucuresti si Viviana in Arad. Probabil ca de asta zambea si acum, se simtea mai aproape de ea cand ii scria sau vorbeau la telefon. Lua un plic de pe sertar, pe spate era deja scrisa adresa, stia ca doar ei avea sa-i scrie asa ca scrisese cateva pana acum, si o lasa acolo. Deschise fereastra ca sa mai intre aerul, se schimba si cobora dupa Brianna. Ziua trecu repede, fetele s-au plimbat prin parc Issa facand mii se poze, fiecare loc nou i se parea senzational, iar pozele erau fantastice, asta fiind recunoscuta si de Brianna si de Emma.
  • Hey Iss ! Am inteles ca aseara te-ai plimbat prin furtuna, nu ?
  • Mda... Emma ce ti se pare asa amuzant de iti vine sa razi ?
  • Ce cautai in furtuna ?
  • Aveam treaba !
  • Unde ?
  • Emma ma concentrez sa fac cateva fotografi, ma bucur ca tu stai pe banca si ma privesti... daca ai putea macar sa ma deranjezi dupa, ti-as ramane datoare.
  • Da Emma, asculta tanara artista !
  • Ianisssss ! Ai venit !
    Issabella intoarse doar putin capul simtind cum inima deja o luase la galop. Putea vedea cu coada ochiului cum Emma ii sarise in brate si cum el nu stia cum sa o alunge. Isi retrase capul, cautand sa nu-i intalneasca privirea. Inca se simtea jignita dupa faza de aseara, stia ca nu o suporta si nu avea nicio nevoie ca sa o faca, asa cum el o ignora asa avea si ea sa-l ignore. Pe de alta parte Ianis ii cauta privirea, sa chinuia sa o vada asta daca ar fi putut sa isi fereasca ochii de parul Emmei. O impinse usor zambind sters. Emma se simti si se indeparta, asta numai putin, insa tot cu zambetul acela de copila pe fata. El se aseza pe banca, Emma dupa el binenteles, si se axa pe Issabella.
  • Si... fotografiezi ah ?
  • Te-ar interesa ?
  • Ahh... da ! Te oferi ? Faci portrete ? As vrea unu faza – spate ! Ce zici te bagi ?
  • Nu cred ca e cazul sa fi glumet !
  • Eu vorbeau foarte serios draguta !
  • Probabil daca nu mi-ar fi frica sa nu imi strig aparatul primit ieri as incerca. Dar... nu ma risc !
  • Eu m-as risca pentru mine !
  • Tu ! Eu nu !
    La ultimul raspuns Issabella se intoarse spre el. Zambetul ei ironic incepea sa semene atat de mult cu al lui incat il scotea din sarite. Dar mai mult il enerva faptul ca ii placea sa fotografieze... nu se astepta din partea ei, singura persoana care o stia sa fotografieze era Karnia, ii daduse si lui aceasta pasiune la care renuntase dupa moartea ei. Erau atatea care o asemanau cu ea, poate asta ura la ea, ca ii aducea aminte de ceva ce nu mai era, si nu vroia sa i se aduca aminte, ar fi trebuit sa-i ceara voie inainte, ceea ce nu facuse. Issabella se intoarse spre treburile ei, cand Brianna reveni cu trei sticle la jumatate de Cola.
  • Hey Ianis, cand ai venit ?
  • Acum cinci minute...
  • Si ce faci ?
  • Ascultam ceea ce imi povestea Emma, si mi se pare atat de interesant...
  • Ce iti povestea ?
  • Am spus ca mi se pare interesant, nu ca ascultam ceva !
    Acum Emma se simti prost si se indeparta de langa el pe banca. Brianna ii inmana o sticla ei si una Issabellei apoi se aseza pe banca langa Ianis.
  • Si... Sergiu vine ?
  • Nu stiu, nu mi-a spus nimic, eu am iesit doar sa ma plimb putin cand am vazut-o pe Emma aici.
  • Si te-ai oprit pentru mine ? Emma se apropie iar de el.
  • Oops... asta nu trebuia sa zici, adauga Issabella.
  • Da... pentru tine ! Altfel nu m-as fi oprit !
  • Puteai sa o chemi pe Emma, nu sa ramai aici si sa ma urmaresti pe mine in timp ce fotografiam.
  • Nu te-a urmarit nimeni, doar te-am observat !
  • Atunci nu am nevoie sa fiu urmarita !
  • Cine ti-a zis tie ca imi place sa ascult de cineva ?
  • Aici e vorba de drepturile omului.
  • Drepturile omului ?! Mai lasa-ma, nici tu nu crezi ce spui !
    Ianis se ridica de pe banca si se apropia de ea cu un mers lent si sigur pe el spunand:
  • Te crezi atragatoare ? Te crezi frumoasa, te crezi incredibil de fermecatoare ? Ochii lui deja o fermecasera. Te crezi sigura pe tine si crezi ca m-ai prins in mrejele tale ? Inima Issabellei statea sa explodeze exact ca o bomba, si asta in doar cateva secunde. Ochii lui mari o imobilizara complet, nu mai facea nicio miscare, vroia sa para demna si neinfricata dar nu ii iesea. El o vedea, vedea ca il place, vedea ca mai avea putin si cadea din picioare, asa ca o prinse de mana si cu cealalta ii mangaie fata. Era atat de fina, atat de rece, apoi cobora pe gat, aici ii simtea inima cat de puternic batea, ii putea simti pana si sangele cum ii curgea prin vene. Era frumoasa... de ce simtea ura asta pentru ea cand era atat de frumoasa, atat de umana, atat de simpla... incercand sa para dura, ceea ce in niciun caz nu-i iesea. Spune-mi te crezi ? Nu primise niciun raspuns din partea ei, simtea cum o controla, simtea cum era pierduta in ochii lui. Ei bine afla ca nu esti ! Afla ca nu atragi, ca nu esti deloc interesanta.
    Brusc Issabella se trezi la realitate, simtea cum cerul se prabusea peste ea. Era sigura ca daca ar fi continuat putin l-ar fi sarutat, insa acum nu-si putea controla lacrimile care incepusera sa cada. Privirea ei inca era atintita asupra lui. Inima ei inca batea, desi o simtea zdrobita, simtea cum un gol imens o acapara. Izbita de realitate ca de un perete inghetat, poate chiar de asta avea nevoie, sa inceteze sa mai viseze. In mintea ei se asezau toate lucrurile cap la cap reusind sa desluseaza idea centrala “Nu ma iubeste, nu ma va iubi. Dar eu da !” , iar asta nu trebuia sa fie asa. Intr-o clipa reactiona, ii dadu mana la o parte intr-un mod agresiv, il impinse, isi sterse lacrimile si ii zise calma:
  • Ce te face sa crezi ca vreau sa te atrag ? Ce te face sa crezi ca vreau sa ma iubeasca un om insensibil pe care il cunosc de doua zile, care nu ma suporta, care nu stie sa traiasca si care nu accepta nici macar prietenia mea ? Ce te face sa crezi ca as vrea sa ma iubeasca un om care reuseste sa-mi smulga lacrimi, care ma face sa ma simt pustie si neputincioasa. Caruia ii place sa ma raneasca si sa ma ignore. CE TE FACE SA CREZI ASTA !?
    Acum cel care ramase statuie era Ianis, acum el ii simtea durerea, vorbele ei il faceau sa o inteleaga, modul in care le rostea il inghetau. Cu ochii mari privind-o atent ii sopti:
  • Foarte bine, asta si vroiam sa crezi... pentru ca asa e !
  • Cum poti fi atat de naiv sa crezi ca te-as putea iubi eu ? Sau mai bine zis ca te-ar putea iubi cineva vreodata ?
    Ianis simti o strapungere in capul pieptului de nedescris. O prinse de umeri si o impinse in copacul din spatele ei. Puteai citi frica din expresia ei acum. Respiratia ii era neregulata, buzele uscate, iar lacrimile nu incetau sa curga.
  • Ce sti tu despre iubire ? Tu ! O fetita tot timpul in pas cu moda, tot timpul cu nasul pe sus !? Ce sti tu ?
  • Nu mi-e frica de tine, nici de cuvintele si nici de gesturile tale. Eu nu cunosc iubirea, iar daca tu o cunosti, bravo tie... insa nici sa nu-ti treaca prin cap ca as vrea s-o cunosc din partea ta, sau ca tu o vei cunoaste vreodata din partea mea.
    Privirile lor erau intr-o lupta continua. Frica ei si insensibilitatea lui erau la fel de puternice, curajul ei si lasitatea lui de a accepta ceea ce simtea la fel de puternice. Ii dadu usor drumul privind-o cum se abtinea sa nu planga, privind-o cum isi pastra demnitatea. Stia prea bine ca ea ii citea ura din ochi, insa nu ii putea citi si atractia care o simtea pentru o simpla fata. Asta n-o putea citi nimeni. In clipa urmatoare simti cum cineva il trase de mana aproape daramandu-l. Era Sebastian. Imediat o imbratisa pe Issabella intreband-o daca e okay si aruncandu-i priviri in care il numea vinovat lui Ianis. Apoi lua aparatul de pe jos, pe Issa de mana si pleca. Aceasta nu se impotrivise, dimpotriva, stia ca asa era cel mai bine, daca Sebastian nu ajungea cine stie ce se mai intampla. Ii era frica de Ianis, chiar ii era, nu avea cum sa nu recunoasca asta. Chiar daca era un simplu om, ceva nu il facea uman. Era sigura ca avea nevoie de ajutor, poate al unui psiholog. Culoarea ii reveni in obraji, iar ochii i se golira de lacrimi, acum erau din nou limpezi. Il privea pe Sebastian cum o tine de mana, iar intr-un moment de liniste, il stranse si ea. Zambetul lui era evident chiar daca nu i-l adresa direct. Poate ca atractia ei se putea indrepta spre Sebastian, cel putin el o merita. Se lasa dusa de val si chiar se simtea bine. Sebastian o facea sa se simta in siguranta.

3 comentarii:

Addicted02 spunea...

Spune-mi ai mai scris de atunci?:X

Elena M. spunea...

yep cand te mai prind on iti trimit:)) nu mai stiu unde ai ramas... nu am scris foarte mult, dar am mai scris cate ceva interesant:*

Andreea spunea...

Am mai zis-o de cateva ori cred...adorr cum scri:x:x:x

Trimiteți un comentariu