XVII. Absit ! [ Nu e ! ]

• Ianis !
• Da...
• Unde e Issabella ?
• E sora ta vitrega, ce ar trebui sa stiu eu ?
• N-o gasesc...
• Caut-o afara !
• De afara vin... nu e !
• Cum nu e ? Ianis o privi insistent.
• Nu e ! Ce parte n-ai inteles.
• Pai acum... se uita la ceas... acum 2 ore acolo era... ii dadu paharul Briannei si fugi afara sa o caute. Primul loc era lacul, insa nici urma de Issa.
  “Unde s-a dus fata asta... Ea nu gandeste ?... Eu doar... i-am lasat o sticla de vodka... acum doua ore... era trista... ooops...!” Nu stia incotro sa o apuce, isi despinse aripile si isi lua zborul. Stia ca ii va fi mai usor s-o caute de sus, cel putin ar fi acoperit o arie mai mare. Zbura imprejur pana cand o zari. Era cu sticla intr-o mana si cu pantofii in celalata. Canta o melodie cunoscuta de el , Andrew Belle – In My Veins. Ateriza in spatele ei si o privea razand, la un moment dat incepand sa cante si el cu ea. Strada era pustie, erau doar ei doi cantand. Issabella stia ca el era, asa ca il astepta sa ajunga in dreptul ei, nu se osteni sa priveasca in urma dupa el. Ajuns, ii zambi.
• Hai frate ! Chiar esti beata ?
• Eu ? Zise aceasta impiedicandu-se si cazand.
• Macar daca te gaseam mai aproape de casa... iti dai seama ca trebuie sa te car pana acasa ? Raspunse acesta zambind si lasandu-se pe vine langa ea.
• Eu... n-n-nu su-u-unt bea-a-a-a...
• Beata ! O ajuta Ianis.
• Da, beata !
• Da sigur. Si eu sunt Tom Cruise.
  Ianis o prinse de mijloc si o ridica in brate, trebuind sa-i suporte vocea pana la ea acasa. Parul ii era incurcat, jumatate era prins, jumatate nu, rochia murdara, se parea ca mai cazuse de cateva ori pana o gasise el.
• Sti... esti un ma-a-are nesimtit !
• Stiu mi-ai mai spus asta odata !
• Da...da da. Nesimtit !
  Ianis nu vroia sa se puna la mintea ei acum. Se resemna, o lasa sa vorbeasca in continuare, facandu-l nesimtit, idiot, cretin. Cate jigniri stia fata asta ? Deja el le auzise pe toate. La un moment dat aceasta incepu sa se zbata.
• Nu mai mee-e-erg nicai-i-i-eri cu tine!
• E nu mai zice !
  Issabella reusi sa-l muste de gat, iar Ianis o scapa din brate.
• Ha ! Zise ea razand. Te-am facut ! Apoi incepu sa fuga cat o tineau picioarele.
• Stai locului nu ma face sa alerg dupa tine !
• NU VREAU !
• Zambetul tau e cel mai fals din lume daca pentru cateva momente am crezut ca esti inofensiva. Inca ceva de tinut minte in legatura cu tine, sa nu te subestimez niciodata.
• Eu ti-am zis ! Dar tu nuuuuuuuuu, ca nu asculti...
• Okay regina Elisabeta.
  Si Ianis o lua la fuga dupa ea. O prinse in cele din urma insa sub nicio forma aceasta nu il lasa sa o ia in brate. Pana la urma o arunca peste umar, lasand-o sa se zbata pana cand intr-un sfarsit obosi.
• Iti place sa stai cu capul in jos ?
• Nu ! Sa sti ca nu e bine sa ma ti asa cand sunt beata .
• Parca nu erai beata ! Nu-mi vine sa cred ca te-am tinut in brate cand puteam sa aleg calea asta usoara de la inceput.
  Asa isi continua drumul pana acasa. Usa era descuiata, probabil parintii le asteptau acasa. Urca scarile cu Issa pe umar, incercand sa-si dea seama unde se afla camera ei, apoi vazu mare un afis pe usa din dreapta “Bine ai venit Issabella!”. “ Oare care e camera ta !” gandi acesta nevenindu-i sa creada cum era tratata in casa. Nu exagera deloc cand o numea regina Elisabeta. Deschise usor usa si o tranti pe pat, apoi se intoarse sa inchida usa. O privea ghemuita in pat, se apropie de ea incercand sa o inveleasca, inca era aerul rece in camera, insa Issa il prinse de mana...
• Ramai cu mine !
• Arat eu a maimutoi de companie ?! Continuand sa desfaca o patura.
• Mhm... da!
  Ianis se opri si o privi pentru cateva clipe.
• Esti incredibila !
• Asta inseamna ca ramai... ?
• Nu !
• Bine, zise aceasta ridicandu-se in picioare in pat si incercand sa il alunge. Iesi...hai iesi! Pleaca!
  Ianis incepu sa rada in timp ce Issa il impingea. Suporta o imbraceala, doua, trei, la a patra ii prinse mainile cu o mana, iar cu cealalta ii dadu parul la o parte.
• Ar fi ceva de capul tau daca n-ai fi o pacoste !
• Nu mai rade si iesi din camera mea .
• S-o crezi tu ! Hai treci inapoi in pat, nu ca mi-ar face placere dar trebuie sa am grija de tine.
• Daca nu iesi tip...
  Lui Ianis nu-i venea sa creada cat de copila putea fi cand vroia. Nu avea cum sa nu rada cand o vedea beata si nervoasa, ciufulita si neputand sa rosteasca toate cuvintele bine.
• Bine... tu ai vrut-o. Si incepu sa tipe cat o tineau coardele vocale. Ajutooooor !
  Ianis o intoarse si ii puse mana la gura insa aceasta il musca. Nervos o intoarse din nou cu fata la el, o prinse de par si ii acoperi gura cu a lui. Issabella ramase blocata cu ochii mari privindu-l. Sarutul lui parca o trezea din betie. Ianis o simtea cum se domola, muschii i se relaxau, nu mai era nervoasa asa ca ii dadu drumul. Era la fel de blocata...
• Stiu ca sarut bine dar trezeste-te la realitate gata. N-o sa mai ai parte de el si a doua oara !
  Issabella isi lasa ochii in pamant si se baga in pat de bunavoie. Ianis era mandru. Facea progrese daca o putea face sa faca ce avea el de facut de una singura, dar nu mai era la fel de distractiv asa. O lasa sa doarma, deschise usor usa, ramase putin in prag si dupa iesi.