duminică, 6 martie 2011

VIII. Die Issabella sis! [ Spuneti-mi Issabella va rog ! ]

      Ziua sau ceea ce mai ramasese din ea trecu extrem de repede pentru Issabella. Acum eram in 8 ianuarie, azi era ziua cea mare, trebuia sa se inscrie la noua ei scoala. Ora 07:00, soarele isi facuse aparitia acum doua ore aproximativ. Se ridica din pat incercand sa deschida ochii. Nu intelegea de ce ii era asa de greu sa se integreze acolo. Viata parea simpla, casa era mare, camera perfecta, colegiul perfect, familia perfecta... si da, un trecut groaznic. Poate asta o tragea inapoi. Facandu-si curaj se ridica din pat, trase draperiile si deschise fereastra. Se bucura pentru cateva clipe de aerul curat, apoi isi lua un prosop din dulap si intra in baie, pentru un dus rapid.
      Mihai era jos cu Ella, Joseph tocmai ce cobora scarile iar Brianna plecase deja la scoala.
    • Neata mama !
    • Neata Joseph. Uite-ti banii pentru pranz.
    • Mersi. Tata... diseara avem o sedinta cu tatii elevilor.
    • La cat? Intreba Mihai serios. Se vedea ca nu-i putea sta gandul decat la Issabella si cum avea sa o faca sa se simta bine la ei, in noua familie.
    • La 18:00. Dar daca nu poti o sa gasesc o scuza... iar Joseph isi atinti ochii spre podea.
    • Nu promit, dar voi incerca. Acum fugi, vei intarzia la ore.
      Dupa 20 de minute, Issabella isi facu aparitia. Imbracata sport, simpla si zambareata o saluta pe Ella si ii ceru tatalui ei sa o insoteasca pentru inscriere. Acesta o conduse pana la scoala, intre ei schimbandu-se doar cateva replici simple cum ar fi : “Ce ai facut ieri?” - “Am dormit!” ; “Esti odihnita?” - “Cat de cat!”, si asa mai departe. In mai putin de cinci minute ajunsera la scoala. Era imensa, plina de elevi, plina de noutati si curiozitati, plina de neprevazut dar mai ales plina de oameni neplacuti ei. Se vedea aroganta pe fata tuturor... plictiseala si superficialitatea. Incercarea esuata de a fi ceea ce nu sunt. Drumul pana la directiunea scolii paru mai lung decat oricare altul, sau aproximativ, toti elevii atintindu-si privirea spre ea, fiind in centrul atentiei, cum sa nu te simti jenant in situatia ei. Demersurile au fost facute imediat, iar ea repartizata in clasa a XI-a D.
    • O sa va placa aici domnisoara Benfil, va asigur, zise o voce groasa a unui director exigent dupa imaginea care o dadea, in biroul sau plin cu dosare si mai mare decat orice birou de director pe care il vazuse pana atunci.
    • Sper domnule Smith.
    • Va puteti duce la ore. Nu cred ca va permiteti sa pierdeti vreuna. Sunt extrem de importante.
    • Da...sigur. Isi lua rucsacul si iesi pe usa condusa de secretara directorului, o femeie in varsta, cu o pereche de ochelari mari si rotunzi. Parul alb si ondulat, mica de statura si slabuta. Insa o scotea in evidenta seriozitatea acesteia. Se reflecta in fiecare cuvant, fiecare miscare si chiar prin aparitia acesteia, cum se imbraca, machia sau coafa. Aratandu-i o clasa in partea stanga a holului imens care detinea de o parte si de alta dulapurile tututor elevilor. Puteai observa pe ele numere de la 1 la 1000 si ceva... insa atentia ei nu se indrepta spre asta.
    • Exact aici veti studia de acum in colo domnisoara Benfil.
    • Spuneti-mi Issabella va rog.
    • Prefer doamnisoara Benfil, apoi doamna Sunny ii deschise usa salii si o invita inauntru dupa care se intoarse si pleca.
      In sala se preda Limba Engleza, din cate observa ea. Profesoara o invita sa se prezinte. Poate ca ar fi vrut sa refuze si doar sa intre la ore, insa privirea hipnotizanta a profei o impiedica sa faca asta. Parul scurt, cret si roscat ii dadeau o alura comica. Ochii mari si negri una infricosatoare iar aspectul fizic una serioasa.
    • Pai, ce-as putea spune despre mine ? Ma numesc Issabella Benfil, am 17 ani deocamdata. Aspectul il vedeti si voi iar caracterul il veti cunoaste pe parcurs cu siguranta.
      Toata lumea asculta curioasa, insa atat fusese discursul. Se uita la profesoara dandu-i de inteles ca nu mai are nimic de adaugat si zambindu-i delicat. Profesoara parca desteptandu-se dintr-o mica atipire ii ura bun venit, si o invita sa ia loc langa Lilia, o tanara foarte timida. Chiar daca era inalta si frumoasa, pentru ca ochii ii erau de o culoarea ca a zmaraldului iar parul ii cadea in valuri pe spate, se vedea imediat retinerea pe care aceasta o avea. Ochii in pamant, cuvinte spuse in soapta si gesturi rapide. Asezandu-se langa ea, Issabella incerca sa inceapa o conversatie.
    • Hey ! Se pare ca suntem colege de acum!
    • Da !
    • Da... ar trebui sa facem cunostinta cum se cuvine nu ?
    • Da...
    • Ahh... Issabella.
    • Lilia, incantata.
    • Poti sa te si uiti la mine, scoate-ti ochii din pamant. Ochii ei se ridicara cu frica si se indreptara spre Issabella.
    • Nu vorbesc prea mult, nu-mi place sa ma bag in seama.
    • De ce ?
    • Nu stiu, mai bine am fi atente la ora, nu vrem sa pierdem ceva important.
    • Ahh ! Da sigur, cum sa nu !
      Imediat Issabella incepu sa-si deschida caietul si sa scrie ceea ce deja era scris pe tabla. Ochii ei se indrepta pe rand spre toti din clasa, niciunul cunoscut, mii de fete noi, mii de persoane noi, probabil cativa prieteni. Lilia cu siguranta nu avea ceva nou pentru ea, poate doar s-o ajute sa iasa din starea in care se afla, Brianna in niciun caz, era exact imaginea conceptiei absolute despre un caracter tampit al unei fete care putea mai mult, Emma parea marioneta din mainile Briannei, Ella prea slaba spiritual, tatal ei mult prea perfectionist iar Joseph doar un copil. Revenise la ceea ce-i dadea de gandit de ceva vreme, de unde sa inceapa, unde sa se indrepte ? Parea sa nu afle raspunsul prea curand la intrebare.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu