XV. Gaudeam ? [ Dansezi ? ]

Ajuns acasa Ianis isi intoarse fotoliul si il trase pana in fata geamurilor imense din sufragerie doar din doua miscari ale mainilor.

• Ce te-a enervat in halul asta ?!
  Sergiu era in celalalt colt al camerei privindu-l atent, rezemat de perete.
• Nimic !
• Nimic ? Acum se apropia usor de el. D-aia stai cu paharul de bautura in mana, privind in gol si cu o expresie incredibil de serioasa ?
• Tin sa te anunt domnule Sherlock... daca tot iti place sa faci pe detectivul si sa analizezi.... expresiile mele... zise Ianis strambandu-se... ar trebui sa o faci mai atent.
  Sergiu isi trase celalalt fotoliu in fata lui Ianis.
• Woow ! Cum ai facut asta ?!
• Taci Ianis...
• Ahh... niciodata nu-mi iese nimic cu tine, incercam doar sa fac o gluma. Incercam sa mi-o imaginez pe Emma, daca ar afla ca sunt un demon si ar vedea ca pot misca obiecte doar daca ridic un deget, asta ar tampi-o pe viata.
• Spune-mi ce-ai patit !
• De ce as face-o ?
• Pentru ca daca nu imi spui mie nu ai avea cui sa i-o spui...
• Cine-a zis ? Ma pot destainui animalelor... si asa ma inteleg bine cu ele.
• Ianis...
• Ce vrei sa-ti zic ? Ca m-am certat cu Issabella ? Ca orice fac tot in preajma ei ajung ? Ca seamana perfect la gusturi si gesturi cu Karnia ?
• Da... asta am observat si eu...
• Mi-am dat seama cand te-am vazut cum ai reactionat ieri cand ai vazut-o... mai rau ca Achmed the Dead Terrorist.
• Ma bucur ca inca mai ai simtul umorului.
• Da... Nici nu-ti imaginezi...
• Inceteaza !
• Incetez...
• Vorbesc serios...
• Si eu, incetez, dar ce sa incetez ?
• Sa mai minti ?
• Pffff... pentru prima data vorbesc serios cu tine si tu ?
• Am vorbit cu Brianna...
• Imi dau seama... Vorbiti tot timpul ! Ce-i asa ciudat in asta ?
• Trebuie sa afli ceva !
• Ohh ! Nu-mi spune ca va casatoriti ?!
• Ianis...
• Okay, okay ! Sunt serios ! Stai sa mai iau o gura de vodka !
• Brianna este vampir !
  Gura de vodka pe care o luase acum ii ramase jumatate in gat si jumatate o dadu afara.
• Brianna e ce ? Tipa aproape Ianis.
• Vampir ! Ii raspunse Sergiu calm.
• Serios ? Vai ! Adica... eu stiu ca esti calm dar asta ar cam trebui sa te trezeasca la realitate, si sa te scoata din sarite.
• Nu am motive !
• Nu ai motive ?
  Ianis se ridica de pe fotoliu uitandu-se nervos la Sergiu.
• Nu... nu ea e aleasa !
  Ianis devenea interesat.
• Adica... nu exista doar un vampir !?
• Nu ! Se pare ca mai exista !
• Perfect, mai bine de atat nu se putea ! Daca ea nu e aleasa inseamna ca nu trebuie s-o protejam...
• Pana acum nu trebuia, dar acum trebuie. Se pare ca a aparut si aleasa.
• Nu-mi spune...
• Ba da ! Issabella.
• Rectific... se poate si mai bine ! Mai ai alte vesti ca sa nu trebuiasca sa ma mai corectez odata, sau de doua ori ?
• Am una buna !
• Serios ? Care ar fi ?
• Inca nu au afla ingerii...
• Ahh da ! Si crezi ca asta va dura mult ?
• Putem spera.
• Nu-mi place sa sper Sergiu.
• Cert e ca trebuie s-o protejam pe Issa. Deci va trebui sa inceteze certurile intre voi.
• Ei bine... asta va fi o mica mare problema.
• Pentru ca eu ma voi axa pe Brianna.
• Intodeauna ai fost bun cu mine, si mi-ai dat mie ce era mai bun.
  Sergiu zambi. Stia mai bine ca oricine ca Issa il atragea pe Ianis, poate doar el nu vedea asta, insa se apropiase de ea. Severitatea lui deja depasise orice limita, trebuia sa mai renunte la a face doar rau, de aproape 80 de ani obisnuia sa omoare pe oricine ii iesea in cale cand luna plina era pe cer. Simtea nevoia si nu obisnuia sa se controleze, era demon... si nu unul bun, insa faptul ca inainte fusese om trebuia sa il mai imbuneze. Latura lui buna nu o mai vazuse de ani intregi, daca o avea nu o arata si daca nu o avea trebuia sa si-o recupereze. Fusese vina lui Sergiu ca era demon acum, il transformase in urma cu 95 de ani din cauza geloziei lui fata de Karnia. Omorase si inviase un tanar de 19 ani, iar de atunci locuia cu el. Il mira cum reusise sa treaca peste, probabil el n-ar fi facut-o, mai ales cand fusese judecat gresit. Niciodata Karnia nu-l inselase, Ianis era doar cel mai bun prieten al ei, se refugiase intr-un om, poate ea il iubise dar el nu, niciodata nu o considerase decat o sora mai mare. Trecutul lui nu e foarte greu de imaginat. De cand a devenit demon a tot vanat ingerii coborati pentru a cauta aleasa, s-a folosit de fetele de pe pamant doar pentru distractie, niciodata nu-l auzise sa spuna ca iubeste, niciodata nu il vazuse deranjat de comportamentul unei fete asa cum il deranja al Issabellei.
• Si aici incepe aventura noastra...
• Mda... cu personaje impreivizibile si actiuni previzibile !
• Adica...?!
• Adica cu o copila care nu stie ca e vampir, care e o ingamfata iar pe care eu, am onoarea sa o protejez. Nici in cele mai groaznice cosmaruri n-am visat asta !
  - Diseara e o petrecere acasa la Emma !
• Si vrei sa incep de diseara sa imi iau rolul in serios ? Si sa incep sa-l imit pe Mr. Smith ?
• Daca ai putea ... !?
• Daca apar inseamna ca da, daca nu, nu!
• Okay !
• Ma duc sa ma plimb !
  Ianis isi desprinse aripile si isi lua zborul. Era deja seara, nimeni nu statea sa-si arunce ochii pe cer si sa isi dea seama ce zboara deasupra. Oamenii erau asa de simpli, nu isi putea imagina cum ajungea el daca ramanea om. Nu stia incotro sa se indrepte, singura locatie care ii venea in cap era casa sau mai bine zis camera Issabellei. Ea probabil deja era la petrecere, pentru aranjamente chestii feminine, asa ca nu avea sa-l gaseasca acolo. Ceea ce si facu, mai mult avea si geamul deschis, ii multumi Issabellei ca il scuti de un efort. Aerul curat intrase prea mult in camera, chiar daca nu simtea stia ca era frig. Inchise geamul si dadu drumul la caloriferul din camera. Pe noptiera acesteia observa un plic, interesat il lua, il deschise si citi ce ii scrisese Issa Vivianei. Zambi cand ajunse la randurile unde il descria pe el si pe Sebastian. Se vedea ca il prefera, si nu il deranja asta. Dupa ce citi intoarse fotografia. Ramase inlemnit. Mai vazuse undeva o fotografie exact la fel, la Karnia. Nu intelegea de ce semanau atat de mult, nu intelegea cum de exista si alti vampiri. Si mai ales nu intelegea cum de numai pe el il interesa asta. Usa se deschise.
• Asteapta-ma vin imediat !
  Issabella tocmai intra in camera sa se schimbe pentru petrecere. Simtii raceala din camera, dar nu asta o opri pe loc, simtea ca mai era cineva acolo, insa nu era nimeni. Isi relua activitatea scotand din dulap un umeras cu o rochita turcuaz. Era pe un umar, lunga si ii venea perfect. In timp ce se schimba Ianis o urmarea. Statea rezemat de perete mandru ca putea fi acolo si o putea privi fara ca ea sa banuiasca. Pana la urma asta era frumusetea de a fi demon, invizibilitatea. Issabella iesi din camera zambind, simtindu-se bine. Stia ca daca ar fi stiu ca el era acolo ar fi luat-o razna. Ura lui pentru ea trebuia sa inceteze, avea sa renunte la ea usor usor, stia ca poate face asta, poate ca undeva exista frica sa nu il atraga mai mult decat o face. O singura data iubise si pierduse, nu vroia s-o mai pateasca odata. Insa era sigur pe el ca nu o va pati. Isi relua activitatea cautand peste tot mai multe fotografi de-ale ei, insa nu mai gasi decat cea de pe pat si cele de pe perete. Observa in fata oglinzii chestii feminine. Gloss-uri, rujuri, farduri. Toate in dezordine. Zambi. Apoi isi da seama ca trebuia sa plece, da, avea sa o protejeze, trebuia si vroia sa o faca.
  Emma nu statea departe de Brianna. Casa ei era plina de tineri si tinere, care mai de care imbracat elegant. Totusi... era o petrecere cu stil data in cinstea noii afaceri a tatalui ei, nu erau doar prietenii ei invitati ci si cunostinte de familie. Singurul diferit era Ianis, nu prea il interesau lucrurile astea. Imbracat in blugi, tricou negru si sacoul tot negru deasupra. Trebuiau sa-i multumeasca, renuntase la geaca de piele, era ceva. Ajunsese chiar inaintea Issabellei, vroia sa o vada cum intra si sa o intampine cerandu-si scuze, supriza fiind ca ea nu intra singura, ci la brat cu Sebastian. Toate privirile se indreptara catre ei. Era de recunoscut ca le statea foarte bine impreuna. Zambea. Sergiu ii sopti din spatele lui:
• Cred ca ai asteptat prea mult !
• Ce sa astept ? Zise acesta sorbind dintr-un pahar cu sampanie.
• Sa o faci sa te iubeasca.
• Ha ha ! Cine are nevoie sa ma iubeasca ?!
• Tu Ianis, tu ai !
  Sergiu pleca, putea simti asta, insa el ramase privindu-i pe cei doi noi iubiti. Simti cum cineva il apuca de brat, oricine isi putea da seama ca era Emma. Mai lua o gura de sampanie dandu-si seama ca oricat ar incerca nu putea scapa de fata asta, era inevitabil. Mai lua una, si inca una.
• Nu trebuie sa o bei asa de repede !
  “Ce dracu vrei ? Dupa ce ca te las sa ma tii de brat si risc sa ma fac de ras cu tine... Imi mai si spui cum sa-mi beau sampania! Incredibil, voi oamenii nu stiti sa va opriti!”
• Serios ? Cine spune asta ?
• Eu !
• Ahh da, am uitat ca tu esti atotstiutoare, acum scuza-ma, ma duc sa-mi mai iau un pahar. Imi place sa il beau foooarte repede. Ii zambi Emmei, era zambetul lui care te facea sa il adori. Acel zambet doar pe jumatate si de obicei zambea doar cu coltul gurii din dreapta. Nu aveai cum sa nu-l doresti, insa el era cel care nu te dorea. Emma era doar victima frumusetii lui. Isi trase bratul din al ei si se indrepta spre chelnerul care purta tava cu pahara, fiind tocmai langa Issabella si Sebastian. Facand schimb de pahare cu unul plin, se intoarse catre cei noi iubiti.
• De cand s-au inmultit porumbeii pe aici dragilor ? Nu ati auzit si voi de “cunoastere” ? Asa repede ? Azi v-ati vazut, azi v-ati dat seama ca va iubiti nu ?
• Dragostea la prima vedere Ianis !
• Ahh da Sebastian, am uitat ca tu asa patesti de cativa ani incoace! Issa draga mea, nu-l mai strage asa de tare de mana, cine stie cum i-o rupi. Se apropie de ea si ii sopti la ureche... Stai linistita, nu am sa te fac sa plangi in fata atator oameni.
  Privirea Issabellei se indrepta spre el, insa era deja plecat. Il privea totusi cum se indeparta cu coada ochiului, imediat intorcandu-si capul “Ce naiba am ? Era cat pe ce sa ma loveasca azi si eu suspin dupa el ? Nu! Nu am sa-i dau satisfacerea asta ! ”. Isi afisa din nou zambetul infensiv si inocent, incredibil de normal si dulce. Sebastian i-l intoarse si pornira spre Brianna si Sergiu.
  Emma statea pe un scaun privind in jur, trista si suspinand.
  “Oh Doamne, cred ca am innebunit” isi zise in gand Ianis in timp ce se indrepta spre ea. Ii zambi vazand cum Emma parca prindea aripi. “Chiar sunt nebun” isi continua in gand.
• Ce faci Emma ?
• Te asteptam...
• Aha, nu foarte greu de imaginat.
  Era sarcastic dar nu aveai ce sa-i reprosezi cand iti zambea, si chiar daca aveai nu puteai, asa ca doar primeai ceea ce el iti dadea. Mult, putin, oricat conta, cu rautate, fara, doar sa iti daruiasca ceva. Emma era indragostita de el, in felul ei copilaresc, dar era cu adevarat indragostita de el.
• Dansezi ?
• Nu trebuia eu sa te intreb asta ?
• Poate...
• Dansezi ?
  Ochii Emmei sclipeau de fericire. Ridicandu-se in picioare cu un zambet pana la urechi raspunse:
• Mai si intrebi ?
• Mda... o sa tin minte asta data viitoare, sa ma scutesc de cateva cuvinte.
  O invita la dans. Nu conta cine era langa el, stia cum sa faca o femeie sa se simta bine, frumoasa si importanta. Stia cum sa o conduca in dans, stia cum sa o tina in brate, stia cum sa-i priveasca in ochi, cum sa-i zambeasca, cum sa o scoata in evidenta. Stia cum sa aduca pe buze un zambet adevarat si cum sa te faca foarte usor sa te indragostesti de el. Siguranta de sine, stia ca era atragator, stia ca era privit. Chiar daca nu era el la patru ace, nu trebuia subestimat deloc, era mult mai dorit decat alti barbati de acolo. Emma parca zbura in bratele lui. Nu era prima caruia ii facea inima sa pompeze incredibil de puternic. Era usor sa faca asta, ii placea sa se joace cu sentimentele altora. In toata incaperea erau aproximativ 160 de persoane, dintre care 140 ii privea dansand.
• Cred ca o sa-i cer si eu un dans lui Ianis, zise Brianna privindu-i cum dansau.
  Acum si ochii Issabellei se indreptara spre el, luandu-i iarasi rasuflarea. Sebastian observa asta, simtea cum o interesa persoana lui, si nu avea de gand sa-l lase pe el sa castige.
• Dansezi iubita mea ?
  Parea ca Issabella era prinsa in dansul celor doi.
• Issabella ! Acum ii castiga atentia. Dansezi iubita mea?
• Aaa... da... sigur !
  Nici gratia Issabellei nu putea trece neobservata. Rochia o avantaja, parul strans la spate intr-un coc jos ii avantaja fata si ochii, o scotea cu adevarat in evidenta. Zambetul ei dulce ii contura alura copilareasca. Inalta, subtire, cu tenul ei alb. Machiata putin puternic si buzele de un maro inchis. Genele lungi, sprancenele accentuate. Cerceii lungi ii sublinia gatul liber. Ea era cea care parea un inger, nu un vampir, nu parea capabila sa faca rau. In timp ce dansa Sebastian o strangea tare in brate, aproape luandu-i respiratia. Privirile tuturor se indreptau pe rand la cele doua perechi de pe ringul de dans. Ianis isi conduse dansul pana aproape de Issa, auzind cum aceasta ii spunea lui Sebastian sa o lase putin mai libera, avea sa se impiedice si sa strice totul.
• Lasa-ma sa-ti arat cum se trateaza o domnisoara in dans ! Zise Ianis luandu-i-o din brate pe Issabella.
  Emma si Sebastian ramasesera pe langa, in timp ce dansul nefilimului se indeparta de ei.
• Da-mi drumul !
• Ti-am mai zis ca nu obisnuiesc sa ascult de nimeni.
• Asa se trateaza o domnisoara in dans ? Cu forta ?
• Mai taci odata, si zambeste-mi si tu !
• Nu vreau !
• Atunci va trebui sa te invatam.
• N-ai sanse !
• Daca nu zambesti te voi saruta !
• Ce ? Ce-ai patit ?
• Zambesti ?
  Issabella isi lasa ochii in jos, dupa care ii ridica din nou. Niciun zambet pe fata ei.
• Sa nu zici ca nu te-am avertizat !
  Cert e ca trebuia sa o sarute, insa Ianis nu facu asta, mai mult i-o inapoia lui Sebastian, soptindu-i ca asta nu avea sa se intample niciodata. Isi lua prima partenera inapoi si termina dansul. Timpul trecea foarte greu. Atmosfera in jurul lui Sebastian si al Issei era foarte incarcata negativ.