Issabella
se trezi ca dintr-un somn adanc, dintr-un cosmar de nedescris. Privi spre
fereastra, se simtea atrasa, dar nu era nimic, decat un vant puternic care nu
inceta sa bata. Oare erau remuscarile pentru ca mintise ? Puse mana pe frunte,
era numai apa, si credea ca are si febra. Visase ca Ianis o omora... el si cu
Karnia. "Oh Doamne!" gandi ea strangand din pumni. "Ce am facut
sa ma pedepsesti asa ?" Privirea ii fugi spre ceasul din perete, care era
2:41. Se mai trezise la ora asta in noapte, dar nu cu acelasi sentiment de
nesiguranta. Respira adanc, se dadu jos din pat si aprinse lumina in camera,
apoi razgandindu-se o stinse. Intorcandu-se linistita spre fereastra, ii aparu
in fata o lumina puternica. Ingheta pe loc, inima ii batea ca o bomba care era
pe cale sa explodeze. Sentimentul care i-l dadea acea lumina era egal cu cel de
frica, acea nesiguranta a ei acum se amplifica, acum nu era doar sentimetul de
nesiguranta, ci siguranta ca era in pericol. Ochii nu i se puteau dezlipi din
acea forma. Atat de luminata, atat de stralucitoare, apoi observand mai bine,
isi dadu seama ca erau aripi. "E inger!" gandi ea intr-o fractiune de
secunda. O atragea spre fereastra, o vroia... iar ea era atat de slaba incat
simtea cum picioarele i se misca involuntar, indreptandu-se spre acea lumina.
• Issabella ! Se auzi vocea lui Brianna. Stai pe loc !
Si o prinse de mana, acoperindu-i ochii si
imbratisand-o.
• Nu te misca, stai sa plece.
Simtea cum Issa ii tremura in brate.
• Dar... dar ai spus ca nu-nu va mai apa-pa-rea...
• Am spus stiu, zise aceasta cu vina in voce. Dar au revenit !
Soaptele lor abia puteau fi auzite de ele. Deodata
camera se intuneca din nou. Amandoua stiau ca oricine ar fi fost plecase.
Brianna isi intoarse privirea sa se asigure inainte sa-i dea drumul Issabellei.
Da, nu mai era nimic.
• Esti bine ? O intreba ea strangand-o de umeri pentru a-i da
putere.
• Cred ca da... zise aceasta retragandu-se din bratele ei.
Se saturase ca toti s-o priveasca si sa se comporte cu
ea ca si cu un copil mic. Era "noua" in viata ei, insa singura avea
s-o scoata la capat. Puse stapanire pe ea, si isi promis ca niciodata nu avea
sa se mai sperie. Trebuia sa se descurce fara Brianna, fara Mihai si... fara
Ianis. O urma de nervozitate o cuprinse, chiar nu putea doua secunde sa nu se
gandeasca la el ? Isi privea sora ca si cum nimic nu se intamplase, apoi
privind-o sigura pe ea o intreba:
• E cam tarziu ca sa vorbim mai multe ? Sau prea devreme ?
• Nu.. stai linistita.. e perfect ! Ne asezam ? Raspunse Brianna
aratand spre pat.
• Da... dar ne putem aseza pe podea... ca sa incep o alta viata
trebuie sa stiu cu ce se mananca nu ?
• Normal...
Issabella se aseza pe podea incrucisandu-si picioarele,
iar Brianna o copia. Nu stia cu ce sa inceapa, ii era frica, ca la un moment
dat sa nu i se distruga masca de putere pe care incerca s-o poarte, dar care
insa nu i se potrivea, era prea mare, sau prea mica... ceva nu era in regula cu
ea. Trase aer adanc in piept, stia ca era timpul sa isi ia curajul in brate si
sa mearga prin aceasta padure intunecata care se afla la marginea unei prapasti
adanci. Brianna avea privirea atintita in jos, nu stia de ce, dar simtea ca
trebuie s-o tina acolo, Issabella ar fi privit-o cu atata ura. Era si logic, ea
o transformase in vampir, ea ii ordonase lui Ianis s-o invie... ea n-o lasase
sa moara uman.
• Uita-te la mine, vreau sa-ti vad expresia...
Brianna isi ridica imediat privirea, ca si cum nu s-ar
fi ascuns de ea, insa Issabella stia prea bine ca asta incerca sa faca.
• Nu te speria, continua ea, vreau doar sa aflu... mai multe
despre ce inseamna vampir... si ce-a fost asta de mai devreme, si de ce imi
poate controla mintea...
• Era inger Issa... sunt puternici, ei sunt singurii care ne pot
omora. Se hranesc cu frica noastra, d-asta nu trebuie sa-ti fie frica. Ii
atragem, ne simt ne miros... sunt niste pradatori.
• Niciodata nu mi-as fi imaginat ca ingerii vor fi ca niste demoni
pentru mine...
• Hm...crezi ca eu da ?
• Si atunci de ce tot ma incurajezi sa luptam daca nu avem nicio
sansa ? Nu-i putem lasa sa ne omoare si gata ? Spuse Issabella cu un dezgust
ingrozitor, se vedea ca ii ajunse toata povestea asta si ca nu mai vroia sa
continue.
• Hey... adauga Brianna luandu-i mainile intre-ale ei. Vrei sa
mori inainte sa incepi sa lupti pentru tine ? Pentru ce iubesti ?
• Nu... nu vreau, spuse Issabella privind mainile Briannei peste
ale ei.
• Sunt aici, suntem surori...
• Apropo de asta...
• Da...zise Brianna retragandu-si mainile. Suntem surori... Karnia
a avut grija sa-mi intre in ganduri si sa-mi strige in fata ca Ella nu e mama
mea adevarata, ca ea m-a nascut...bla bla bla.
• Stai calma... acelasi lucru mi l-a facut si mie.
• Stiu... dar schimband subiectul trebuie sa sti cate ceva despre
ce inseamna sa fii vampir.
• Da... zambi Issabella.
• Trebuie sa te feresti de sange ca de dracu... Pentru ca te
atrage, vrei sa bei din ce in ce mai mult, si e adevarat te face mai puternic
insa nu putem sa devenim niste asasine. O sa trebuiasca sa minti, mult... si sa
ai grija cu ce vorbesti sa nu te dai de gol cu pierderea memoriei. In timp o sa
iti dai seama cand sunt ingeri sau demoni in preajma ta, ii vei putea mirosi.
Fii cat mai naturala, eu am sa ma prefac ca te ajut sa iti recuperezi memoria.
• Am inteles...
Brianna observa durerea din ochii ei.
• Stiu ca-l iubesti Issa, dar iubirea voastra e imposibila.
• Dar tu ? Tu nu-l iubesti pe Sergiu ? Zise cu ochii mari
Issabella.
• La inceput nu... doar il foloseam. Cand a ajuns in preajma mea,
era dulce, ai vazut ce trasaturi are, e atat de frumos incat e inuman. Iar
ochelarii lui... ii perfectiona latura serioasa. Zambea... atat de retras, atat
de ... sexy.
Privirea ei era acum rusinata, cautand sa nu se ridice.
Zambea, era zambetul acela pe sub mustati. Pe Issa o amuza, dar vedea ca Sergiu
ii ajunse adanc in inima.
• Da... il vreau, tin la el, nu stiu daca e iubire, Brianna facu o
pauza apoi continua, dar e imposibil Issabella. Eu sunt vampir iar el demon. Ce
viitor am avea ? Hai sa alergam prin iad, hai sa zburam pe langa
avioane...puiule mi-e foame !! Ah da scumpo vrei niste sange sau cateva suflete
? Rosti aceasta indurerata si ironica, vrand ca totul sa para o gluma,
gesticuland si incercand sa para nepasatoare, insa toate aceste lucruri le
facuse pe dos, iar Issabella ii putut citi durerea si nesiguranta.
• Si... trecand peste, de unde o sa ne hranim ?
• Eu o am pe Emma, de care am cam uitat in ultima vreme, dar daca
o bag de doua ori in seama imediat face ce-i spun eu, te poti hrani si tu din
ea, sau iti poti gasii un "donator" care sa se indragosteasca de
tine...
• Aha...inteleg.
• Imi pare rau ca-s asa directa, insa acum nu e timpul sa ne
ascundem dupa deget. Sau... putem omora animale...
• Nu stiu, cred ca m-ar durea mai mult sa omor un animal
nevinovat...
• Deci de maine o luam de la capat. Trebuie sa fii increzatoare...
si o sa devenim divele liceului... zise Brianna fluturandu-si parul si razand.
• Da... iar in legatura cu Ianis... o sa-l am, il vreau si o sa-l
am.
• In asta nu fi asa increzatoare, dar... voi face tot ce pot sa te
ajut daca se merita !
Amandoua zambira, apoi se imbratisara. Poate ca acum
simteau cu adevarat ca erau surori, simteau ca pot avea incredere una in alta.