39. Nunquam esset in illo! [ Niciodata nu avea sa mai fie a lui !]

Issabella statea in camera. Avea in fata ei un mic album de fotografi, iar Adriana o privea de langa fereastra.

•     Care iti place cel mai mult draga mea ? O intreba aceasta trista.

•     Cea in care aveam patru ani, cand mi-am sarbatorit ziua. Uite-o pe Viviana, zise aceasta mangaind imaginea Vivianei din poza. Cat de tare ma strangea in brate...

•     Chiar... adauga Adriana scotand din buzunarul blugilor ei un biletel, care i-l intinse Issabellei. Uite, de la Viviana. Daca tot am venit eu aici nu l-a mai trimis prin posta, mi l-a dat mie sa ti-l aduc.

Ochii Issabellei straluceau. Chiar daca Viviana era mai copilaroasa, si putin geloasa pe ea uneori, era singura ei prietena, singura care o cunostea asa cum era cu adevarat. O privea pe Adriana, si ura sa o minta ca isi pierduse memoria. Ar fi vrut sa-i spuna adevarul dar nu, mai bine o stie in siguranta, chiar daca trebuia s-o minta. Lua biletelul si il stranse la piept.

•     Mai bine te las sa il citesti in liniste... spuse sarutand-o pe obraz Adriana.

•     Multumesc, zise zambind copilaros Issabella.

Era zambetul pe care Adriana il stia de ani de zile, si pe care nu il mai vazuse de cand Issa plecase de acasa, de cand zambise in sufrageria lor acasa, cand ii spuse adevarul. Zambetul de dinainte, cand inca se considera fiica ei. Acum parea iarasi acea Issabella. Iesi multumita din camera. Issabella se urca in varful patului imediat. Trecuse asa mult timp de cand nu mai vorbi cu Viviana, ii era atat de dor de ea. Biletul era mototolit si infasurat de mii se ori,facut mic mic mic. Era modul Vivianei, probabil era atat de entuziasmata cand ii scrisese incat uitase sa se mai opreasca din infasurat. Cand in sfarsit reusi sa-l deschida complet, vazu din nou scrisul dezordonat al prietenei ei.

"Deja ai dat de un baiat ? Oh Doamne cat de rapida esti, vezi ? Nu degeaba ti-am spus eu ca o sa iti trebuiasca un look nou acolo, pentru cuceriri. In Romania.. aceasi vreme de rahat, inca n-a trecut iarna, imagineaza-ti ca au fost -10 grade in mijlocul zilei. Mi-e dor de tine, si te asigur ca si Adrianei. Ma suna aproape zilnic ca sa ma intrebe daca am vorbit cu tine in primele zile cand plecasei. Chiar imi faceam griji pentru ea, credeam ca n-o sa poata sa treaca peste. Cat despre Ovidiu... m-a inselat amiga, cu zurlia de Tania. Si-a facut un look nou si ea, nu mai e blonda e roscata, si umbla mai mult dezbracata. Ahh ! Sti ca mereu am urat-o, cel putin eu, iar acum ea a castigat in fata mea, nu pot sa cred. Am nevoie de tine aici, mereu ai stiut cum sa le dai rasplata tuturor, pe tine ma puteam baza mereu. Pana acum nu mi-am dat seama cat tin la tine, vino inapoi Issa (stiu ca e tampenie ce spun, dar trebuia sa scriu tot ce simt, numai asa mai pot comunica cu tine). A intrebat Catalin de tine aproape in fiecare zi, se vede ca iti duce dorul...dar lasa-l pe Catalin, cum e tipul nou ? De fapt... cum e Ianis. Intodeauna te-au atras cei care nu-i puteai avea, este ? Ahhh am uitat, trebuia sa incep cu LA MULTI ANII ! Cum e sa ai 18 ani ? Abia astept sa-i fac si eu, vii la mine nu ? Ai grija cu Ianis al tau, sa nu te indragostesti si sa raman fara nicio sansa de a te mai vedea... Hmm.. cred ca am scris cam mult, astept raspunsul tau, sa nu uiti ca mi-e tare dor de tine... Ooops, am uitat sa scriu sus "Draga prietena" ( rad ) . Abia astept sa-mi scri si sa te vad, si da, este mai distractiv asa, deja imi exersez scrisul, la scoala nu prea am mai facut asta ( iar rad ). Te pup si te imbratisez, pa-pa."

Issabella plangea, inca ceva care ii lipsea. Nici macar Vivianei nu-i putea povesti nimic. Cum sa-i spuna ca e vampir, ca baiatul pe care il iubeste este un demon, ca sora ei vitrega este tot vampir, ca mama ei adevarata nu-i moarta ci este inger, si mai ales, ca incearca s-o omoare. Probabil Viviana ar fi spus ca e cu adevarat nebuna. Privea cum pe foaie erau desenate inimioare si diferite smile-uri. Exact genul Vivianei. Isi lua o foaie si-un pix de pe noptiera din dreapta ei si-i scrise:

"Draga prietena,

Si mie mi-e tare dor de tine, si eu vreau sa te vad. Inca nu-mi pot da seama cum a indraznit Ovidiu sa te insele, nesimtitul. Ma enerveaza, dar sti prea bine ca trebuie sa ai incredere in tine si demnitate, sa nu te intorci la el da ? Nu conteaza ce va face, sa nu te intorci. Cat despre Ianis... sti cand iti povesteam eu ca vreaun un baiat, inalt, brunet, increzator si care sa ma atraga la nebunie ? Pai, l-am gasit. Dar n-am stiut ca va fi atat de orgolios. Nu ma vrea, si nu am de gand sa-l oblig sa ma accepte. Are iubita, o fata bruneta, slaba, zici ca-i fotomodel. Ochii negri si cu un comportament model. Niciodata n-as putea fi asa, deci niciodata n-as putea fi demna de el. El e atat de serios si matur, iar eu atat de copilaroasa. Dar il vreau, sti... de cate ori sunt in preajma lui inima imi bate ca biciul, simt ca vrea sa iasa din piept si sa se duca la el, sa ramana langa el. E dragoste ? Niciodata n-am simtit asta pentru Catalin, si sti cat am crezut ca sufeream cand ne-am despartit... Ehh, cum sufar acum e acea durere inmultita de mii de ori. Doare, dar nu e durere obisnuita, nu e o durere care o pot plange... e durerea aceea care nu dispare, care persista si in loc sa dispara se inrautateste. Intr-una din seri, fiind la o petrecere m-am cam imbatat, iar el a avut grija de mine... m-a adus acasa, unde... ei bine, m-a sarutat, si... sarutul lui m-a trezit din toata betia in care ma aflam, avea buzele atat de reci, atat de moi, am simtit ca si cum as fi electrocutata. Sunt atat de slaba in fata lui, il vreau mai mult decat vreau sa traiesc, il iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine, si asta in doar doua saptamani. Sunt multe de povestit si stiu ca nu mi-ar ajunge pagini si pagini sa-ti descriu tot ce simt cand sunt in preajma lui, tot ce simt cand ma ignora, tot ce as vrea de la el si tot ce urasc la el... Urasc faptul ca-l iubesc. Propozitia asta cred ca spune totul... Si eu am nevoie de tine, emani atata fericire incat nu as putea sa plang langa tine. Normal ca am sa vin cand implinesti 18 ani...

Apropo, acum sunt cu Sebastian, macar stiu ca nu-s singura si neajutorata in fata lui Ianis. Nu-i perfect, nu-i ceea ce caut, dar tine la mine. Poate e mai bine sa tina el si nu eu... O sa iti mai scriu cat de curand promit. Acum insa... o sa incerc sa ma odihnesc, am trecut prin multe zilele astea. Te pup si scrie-mi si tu... repejooor da ? Pa-pa."

Infasura usor scrisoarea si o lasa pe noptiera, avea s-o puna maine la posta. Acum se intinse usor, avea nevoie sa-si odihneasca ochii. Nu ii trebui mult timp pana sa adoarma.

De cand nu mai facuse asta, statea si o privea dormind. Parea aceasi Issabella de dinainte dar schimbata. Tenul ei masliniu nu mai era asa intens, devenea din ce in ce mai alba. Nu-si putea da seama cum isi pierduse memoria. Isi lua ochii de la ea, privind spre usa. Isi aminti cand o lasa dormind in seara cand o saruta. Geamul il retinea sa nu se duca sa o inveleasca din nou. Statuse acolo de cateva ori, dar niciodata nu se simtise atat de neajutorat cum se simtea acum. Poate acum simtea ca niciodata nu avea sa mai fie a lui, atunci probabil avea o sansa, insa acum ceva il asigura ca nu mai are. Un sentiment de singuratate il cuprinse, sentiment care il facu sa se cutremure, si sa se retraga. Nu avea rost sa stea s-o priveasca.