V. Cuncta tibi? [ Cine te tot crezi tu ? ]

- Salut fratilor !
• Ianis... Parca plecai ? Zise uimit Sergiu.
• Pai sa vezi... m-am razgandit, raspunse acesta tragandu-si un scaun la masa celor doi porumbei si al Emmei.
• Ce faci Ianis... ? Intreba rusinoasa Emma.
  Acesta se intoarse cu un zambet care ar fi zis “Ti se pare tie ca te-a bagat cineva in seama ? “.
• Bine !
• Si eu tot bine... continua Emma.
• Bravo tie !
• Deci Ianis... de ce te-ai intors ? Intreba deja stresat de comportamentul lui, Sergiu.
• Pentru ca imi place mall-ul, sti doar, pentru ca ador culoarea scaunelor de aici... Ahh da ! Si pentru ca vroiam sa simt si eu replica aia “ Love is in the air !” pe pielea mea.
• Ce dulce esti ! Zise Brianna zambind.
• Nu-i asa, ii prelua si Ianis zambetul pe care insa i-l adresa insa lui Sergiu.
• Pot sa vorbesc cu tine intre patru ochi ?
• Normal Sergiu, te-am refuzat eu vreodata ? Stai linistita Brianna, nu te insala, niciodata n-a facut-o... de cand il cunosc eu, si te asigur ca il cunosc de o viata intreaga.
• Mersi Ian, contez pe tine.
• Oh ! Ian ! Asta a sunat a “Brianna”.
  Sergiu il trase pe Ianis de mana indepartandu-se cativa pasi de fete.
• Ce tot vrei ?
• Ce-am facut ? Zise acesta luandu-si fata de nevinovat. M-am gandit sa ma duc acasa, dupa care m-am razgandit. Sti de ce ? A) pentru ca trebuia sa trec prin soarele de afara care avea sa ma scoata complet din sarite si B) ce faceam acasa ? Si aici am trecut iar prin doua faze A) sa ma duc in lumea de jos si sa incerc sa predau bune maniere [ceva la care sti prea bine ca ma pricep] B) sa ascult toata ziua acea ghicitoare tampita care ne dezvaluie locul unde sa gasim “misiunea”. Apoi... iarasi m-am gandit... de sa stau sa ma chinui toata ziua cand pot veni la voi si sa stau cu voi, sa ma uit cum va “iubiti” cum “muah muah” intelegi ? Mi se pare mult mai amuzant sincer... Tu ce zici ?
• Zic sa pleci ?
• Poftim ? Asa te porti cu mine...? se prefacu Ianis a face putin pe victima. Ahh fir-ar... De ce nu pot plange la comanda ? Pffff...
  Dadu sa plece, dupa care se intoarse spre Sergiu...
• A da ! Uitasem... Nu plec ! Si zambi ironic.
• Ursulet , m-a sunat tata, a venit tipa aia, cica fiica lui, ma rog sti povestea... trebuie sa ma duc sa o intampinam... zise Brianna indreptandu-se spre Sergiu si incercand sa nimereasca maneca stanga a gecii sale de piele.
• Ursulet, maimutica ? Ce-i in neregula cu voi fratilor ? Zise mai in soapta Ianis uitandu-se ciudat la cei doi indragostiti.
• Stiu ! Adauga imediat Brianna cu ochii sclipindu-i parca uimindu-se singura cat ar fi putut fi de inteligenta.Hai cu mine.
• Nu, zise Sergiu in acelasi timp in care Ianis spuse “Perfect!”
• Okay... asa ramane. Haideti ! A, apropo Ianis... tu poti sa mergi cu Emma.
• Eu ? Dar nu-i... insa nu mai apuca sa zica ceva caci Emma venise si-i apucase bratul de parca niciodata nu avea sa-i mai dea drumul.
• Aaa... iti zic un secret Emma ?
• Daaaa sigur, raspunse aceasta de parca era o copila care il vazuse pe Fat-Frumos.
• Pai... eu... am... dar prefera sa nu mai zica nimic, isi dadu capul pe spate si se resemna in fata presiunii Emmei.
• Ce ? Il intreba Emma vrand sa para interesata cu adevarat de ceea ce vroia el si mai putin de cum arata si cat de mandra era la bratul lui.
• Nimic... oricum n-ai intelege.
• Eu inteleg orice....
• Da, asta e singurul lucru de care am fost cu adevarat sigur in toata viata mea.
  Drumul in masina lui Sergiu un mini cooper cabrio de culoare rosie, paruse un drum interminabil in care Ianis avusese de suportat toate intrebarile tampite ale Emmei, cum ar fi : “iti place scoala?” , “crezi ca vei avea vrodata copii?” , “ce parere ai de echipa Stellei si a lui Mark din The Amazing Race?” , “ai plans la TITANIC ?” si multe altele, si trebuind sa priveasca mana lui Sergiu care se tot plimba prin parul Briannei... atat de copilaros si atat de plictisitor... daca ar fi pus mana pe altundeva macar pentru amuzamentul lui, dar isi dadu seama ca din cei patru el era singurul care gandea normal. Ajunse in sfarsit acasa. Toti o asteptau pe misterioasa Issabella pe care in afara de Mihai, tatal ei, nimeni nu o mai vazuse niciodata. Intrara in casa unde era o masa pregatita cu de toate, mama si fratele ei mai mic Joseph erau imbracati aproximativ la patru ace, tatal ei nerabdator si foarte fericit... ca sa nu mai vorbim de camera pregatita pentru Issabella, era cea mai mare, cea mai luminata... era perfecta.
• Vine cumva Regina Elisabeta pe aici si nu stiam eu, ii sopti Ianis lui Sergiu.
• Taci Ianis...
• Eu ma duc pana la magazin... Simt ca imi scade glicemia de la prea multa iubire si fericire. Anunta-ma daca apare majestatea sa, as fi onorat s-o cunosc, sa vad daca merita osteneala macar... ceea ce si sper.
• Bine, pleaca odata.
• Ma anunti da ?
• Da da !
  Plecand Ianis se indrepta spre cel mai apropiat magazin cand vazu de partea cealalta a strazii un afis mare cu Bryan Adams... poate printre singurii care ii aprecia, cand simtii in umarul stang o intepatura teribila ca si cum s-ar fi izbit de cineva.
• Heeeeey ! Tu nu sti sa te uiti pe unde mergi , zise o voce nervoasa.
• Eu ? Raspunse Ianis cu adevarat mirat.
• Da tu. Mai e altcineva in afara de tine pe aici cu care m-as putea certa ?
• Da, tu !
• Sti sa te faci neplacut.
• Iau asta ca pe un compliment.
• A da ? Asta te face misogin, ipocrit, needucat si nesuferit.

Ianis ramase fara cuvinte, cand fata se intoarse spre el si mai adauga ceva :

• Apropo, ia-le tot ca pe complimente, imi place sa fac complimente, imi imbunatatesc starea de spirit.
• Cine te tot crezi tu ? Stai asa ca nu am inteles... ii zise Ianis uimit de indrazneala ei dar si putin nervos.
• Uhh, sti ce mult mi-ar placea sa stau de vorba cu un nesuferit, dar crede-ma, sunt altii care asteapta sa stea de vorba cu mine mai mult decat tine, si cred ca discutia cu tine ar fi fost mult mai interesanta... dar... n-am cum.
• Crezi ca ma poti lasa asa vorbind singur ? Zise acum cu adevarat nervos . Dupa ce intri in mine, cat pe ce sa ma darami, tipi la mine, ma jignesti... si nici macar nu ma bagi in seama cand iti reclam asta. Nu ai avea bun simt daca ai face asta papusico !
• Serios ? Priveste-ma ! Spuse Issabella zambindu-i ironic si intorcandu-se spre casa tatalui ei, bagajele grele parca stand sa cada, erau asa de grele si ea atat de mica pe langa ele. Totusi gandindu-se cine era idiotul cu, care tocmai se intalnise. Nici macar nu-si ceruse scuze, si ura cu adevarat aroganta lui, cum ii vorbise, superioritatea lui... Ura faptul ca era inalt, subtire, brunet si cu ochii albastri si expresivi... Pentru ca asta cauta ea la un baiat... Luandu-si gandul de la el si indreptandu-l catre ceea ce o astepta, pasi usor spre cararea care ducea spre noua ei casa.
   Pe de alta parte Ianis se gandea cine era ea ! Acea fata indrazneata, slabut, satena si cu ochii de un galben incredibil. Erau acei ochi care te infricosau cu adevarat si in care te puteai pierde in cateva secunde. Daca nu era atat de artagoasa probabil i-ar fi cerut numarul de telefon pentru cateva seri de distractie, dar n-are nevoie de inca o problema cum ar fi o pustoaica incapatanata care vrea totul doar pentru ea. Intra in magazin, isi lua o Cola, iesii din magazin si se indrepta spre casa Briannei, oricat de mult incercand, neputandu-si lua gandul de la ea, poate daca nu ar fi uitat sa citeasca in sufletul ei... cine stie ce ar fi descoperit, macar ceva sa-l amuze putin in toata harababura din ziua aceea... prea mult soare, prea multa iubire si prea multa fericire pentru el. Mai avea rost sa se intoarca la castelul reginei "Elisabeta" ? Nea...isi schimba pasul indreptandu-se spre imensa casa a lui si a lui Sergiu. Avea nevoie de singuratata, liniste  si intuneric. Avea destul timp sa o cunoasca el si pe "Elisabeta".