joi, 3 martie 2011

IV . Morerer articulus levavi ! [ Am murit in clipa in care am inviat ! ]

  • Asa pleci ? Striga Adriana plangand, dupa Issabella.
    Aceasta se intoarse incet. Avea doua bagaje si o geanta mare pe umeri care ii dadeau dureri insa niciuna ca cea care o avea in suflet. Lasa bagajele jos si o privi lung.
  • Asa cum ? Raspunse aceasta incercand sa para uimita.
  • Fara sa-ti iei la revedere ? Ii zise Adriana indreptandu-se usor spre ea, ajungand in pragul usii.
  • Da ? Pai cum sa-mi iau la revedere de la ceva ce nu exista ?
  • Termina-te Issabella ! Zise aceasta lasand privirea in jos, asumandu-si vinovatia.
  • Nu-ti fie teama sa ma privesti in ochi, macar curajul asta sa-l ai. Bine, vrei sa-mi iau la revedere ? Pai... o sa incep cu o minciuna. La revedere mama , casa , viata de pana acum, si o sa termin cu alta. Ma voi intoarce curand si nu uita ca va voi duce dorul .
    Isi lua bagajele din nou si isi continua drumul, taxiul deja asteptand-o cu portbagajul deschis. Adriana era tot in pragul usii neavand curaj sa zica ceva. Niciodata nu fusese ranita atat de adanc de cateva cuvinte. Lasandu-si bagajele pe mana soferului Issabella se urca in taxi si inchise usa dupa ea fara nicio privire sau regret. Masina porni indepartandu-se usor de tot ceea ce traise pana acum. “ Ce fac ? Unde ma indrept ? Cum o voi lua de la capat ? Cum voi uita tot ce am fost pana acum ? Sunt puternica, stiu ca voi reusi, stiu ca nu o sa ma dau batuta... n-o voi face. Asta mi-e destinul si trebuie sa-l accept, asta mi-e viata si trebuie sa mi-o traiesc, simt cum singuratatea ma acapareaza dar n-o voi lasa niciodata sa castige... o voi tine ascunsa, pentru todeauna. Am murit in clipa cand am inviat ! Si odata cu mine a murit tot ce stiam ca sunt, acum voi fi asa cum nu ma stie nimeni. “ Gandurile Issabellei erau incrucisate, rasucite si intoarse total pe dos, ceea ce ramane din ea era sufletul, ii parea rau, lucrul tradator la ea fiind lacrima, care dupa doua zile de ezitare cazu in sfarsit... Se descarca inainte de a ajunge “acolo”, stia ca trebuia sa dea dovada de putere si maturitate.

1 comentarii:

Andreea spunea...

Hmmm,imi pare rau pentru Issabella..dar si pentru Adriana...frumos capitolul:x:x:xtrec la urmatorul:)

Trimiteți un comentariu