XXIX. Fuit ilia ! [ Nu mai era ea ! ]

Mergea pierduta. Nu mai plangea dar nici nu stia cum se simte daca nu dezastruos. Privea oamenii din parc trecand pe langa ea. Era aproape patru dimineata, inca se plimba, probabil facea asta de doua ore, dar pierduse deja notiunea timpului, nu mai conta. Observa la cateva banci distanta un cuplu. Privea cum el o tinea strans in brate, aratandu-i spre stele, iar ea..se uita la el, il iubea... Ura ceea ce vedea, din invidie posibil...
• Nu-ti place ceea ce vezi ? Omoara-i, nu poate fi greu pentru tine.
  Issabella se intoarse. In spate statea Alexia zambind.
• De ce as face-o ?
• Ca sa-i gusti ! Uite asa!
  Apoi se repezi in gatul lui. Fata speriata incepu sa tipe si sa strige "Opreste-te ! Gata ! Te rog !" insa Alexia continua sa-i suga tot sangele, fara sa-i pese de rugamintile iubitei lui. Issabella privea sangele, o multumea rugamintile acelei tinere, luand exemplul Alexiei se infipse in gatul ei, luandu-i fiecare strop de viata. Nu se mai satura, si tot continua. Privea cum ochii tinerei erau lipsiti de lumina acum.
• Au murit amandoi ! Ai facut un gest frumos !
• Posibil ! Dar acum lasa-ma singura !
• Desigur ! Rosti zambind multumita de ceea ce facuse Alexia.
  Issabella lasa corpurile celor doi acolo, si isi continua drumul. Putin mai in fata gasi o mama cu un copilas in carucior. Aceasta astepta pe cineva rezemata de masina, iar copilul era in masina, dormea. Inca ii mai era foame, asa ca se infipse si in gatul acesteia. Tipetele ei trezi copilul care o privea pe Issa. Lasand-o sa cada, aceasta deschise usa, privi copilul si il mangaie pe fata.
• Imi pare rau...spuse aceasta.
  Apoi inchise usa, auzind cum copilul incepuse sa planga, insa asta nu o induiosa deloc. Isi continua drumul cu gandul sa mai "manance" ceva in seara aceea. Un zambet cinic ii aparu pe fata, nu mai era ea, dar ii placea cine era acum . 
  ***  
• Ce s-a intamplat dragule ?
  Era Ella privindu-l pe Mihai stand pe canapea ingandurat.
• Doarme Joseph ?
• Da... a adormit acum !
• N-am nimic, vino si imbratiseaza-ma.
  Ella se apropie de el, se aseza pe canapea si il imbratisa.
• A aflat nu ?
• Da...
• Si ce-ai de gand sa faci ?
• Nimic...
• Are nevoie de ajutor... ma tem pentru viata mea si a lui Joseph !
• N-o sa va faca niciun rau... insa Brianna va afla in curand ca nu eu sunt tatal ei...
• Stiu dragule... nu stiu cum o sa-i explic si asta.
  Mihai se juca acum prin parul scurt al Ellei. Deja ii daduse si ei starea lui de ingrijorare. Brianna avea sa afle ca Mihai nu era tatal ei, ca fusese transformata din cauza lui, ca sa se razbune, ceea ce patise si Issabella. Cate secrete se aflau in casa aia, si cate erau pe cale sa se descopere. In linistea dintre ei, se auzi un ciocanit la usa.
• Ma duc sa deschid eu ! Odihneste-te ! Cine stie cine a uitat ceva pe aici, zise Ella ridicandu-se usor si sarutandu-l pe obraz pe Mihai. Ajunsa la usa ramase uimita cand vazu persoana care tocmai ajunse.
• Buna seara ! Adriana Benfil. Zise aceasta zambind si intinzandu-i mana Ellei.
• Buna...aa...buna ! Raspunse aceasta incercand sa zambeasca.
• Mihai e acasa...?
• Da, sunt acasa, nu e nevoie sa ma cauti Adriana ! Bine ai venit ! Rosti acesta inainte de a o imbratisa. Ellei nu-i placea situatia, dar nu putea face nimic. Ca sa intervina intre ei spuse:
• O cafea ? Doriti ?
• Da sigur, multumesc ! Raspunse Adriana. Avem o multime lucruri de povestit.
  Isi ridica bagajele si intra in casa, ajutata mai apoi de Mihai. Acesta era cu adevarat entuziasmat de venirea ei, se putea observa asta, iar Ellei nu-i cazuse deloc bine. Asezandu-se pe canapea, Mihai o servi cu cateva prajituri.
• Cu friscaaa !
• Da... sa nu crezi ca am uitat ca sunt preferatele tale !
• Esti atat de dulce !
  Zambetul ei il fascina. Inca o iubea, trebuia sa recunoasca, o adora... Niciodata nu intelesese de ce o parasise, trebuia sa-i spuna adevarul despre ceea ce e, nu sa o lase singura, si cu Issabella pe capul ei. Se folosise de ea, dar o iubea, si toate fusesera spre binele ei...sau asta vroia el sa creada.
• Si ? Povesteste-mi, ce ai mai facut ?
• Ce sa fac... in afara de emisiunea care o prezint mai nimic. M-am dedicat total carierei mele. Tu ? Vad ca ai o familie fericita, copii...o ai pana si pe Issabella.
• Imi pare rau pentru asta...spuse acesta asezandu-se langa ea.
• Nu nu nu ! Stai linistit... de asta avea nevoie pentru a-mi da seama cat tin la ea. E copilul tau, dar as face orice pentru ea.
• Te inteleg.
  Ella statea in pragul bucatariei, de unde avea o imagine perfecta a celor doi stand pe canapea, si povestindu-si lucruri, zambind, razand, si cu priviri amoroase chiar intre ei. O rodea... De ce o privea asa ? De ce ii zambea asa ? Pana acum era suparat, iar acum ? Dar sunetul scos de spuma cafelei data in clocot si curgand pe ochiul de aragaz o facu sa reactioneze. Se intoarse si turna cafelele. Uitandu-se la cele doua cesti, isi dadu seama ca nu are de gand sa stea fara sa faca nimic, asa ca mai lua o ceasca din raft, si o puse langa celelalte doua. Acum parea perfect.