34. Illam occidere! [ Omoar-o !]

   - Unde sunt ? 

Vocea ragusita si slaba a Adrianei atrase atentia Alexiei.

• La iubitul meu acasa ...
• Ce caut aici ?
• Asta ma intreb si eu, v-a lasat aici si mi-a ordonat chiar sa am grija de dumneavoastra.
• Imi place sa fac pe eroul draga mea, ai uitat ? Veni acesta cu raspunsul si cu o patura pentru Adriana.
• O sa mor ?
• Nicio sansa sa ramana Issabella orfana.
• Multumesc...
• Mda...
• Dar Issa unde e ?
• Aici m-ati cam pierdut. E adevarat ca eu le stiu pe toate, dar nu si pe cele care nu ma intereseaza.
• Ha... !

Sunetul ironic scos de Alexia il enerva pe Ianis. Se apropie de ea, si zambind ii spuse :

• Tu chiar nu sti sa taci ? Sti... e lucru mare sa inveti... apuca-te !

Se intoarse apoi spre Adriana, o acoperi cu patura, si iesi din camera, coborand jos. Acolo era Sergiu la un pahar de...ceva tare.

• Baiatul bun bea ? Nu pooot sa creeed ! Incredibil !

Ianis se indrepta apoi spre masuta cu tarii.

• Iti mai torn unul ?

Sergiu ii intinse paharul.

• Hai spune-mi mie ce te apasa ?
• Termina Ianis !
• Incercam sa fac pe dulcele poate asa iti mai apare zambetul pe fata. Nu prea sunt obisnuit sa te vad pe tine ala serios...

Dupa cateva secunde.

• De fapt...era invers. Eh ce mai conteaza! Uite !

Zise Ianis intinzandu-i paharul plin. Apoi asezandu-se langa el statea si privea cum Sergiu era undeva inchis in lumea necuvantatoare.

• Am venit sa-ti tin companie, ti-am pus un nou pahar de coniac, m-am asezat chiar langa tine sa pierd vremea, si sa pierd distractia de sus, interviul pe care Alexia i-l va lua Adrianei pentru a se convinge ca nu ma tin dupa fundul fiicei sale, si tu... nici macar nu ma observi...
• Crezi ca poti trece neobservat Ianis ?
• Multumesc, o s-o iau ca pe un compliment.
• Cu placere !
• Vreau sa plec...
• Unde ?
• La ferma noastra... unde mergeam cu Karnia...
• De ce acolo ?
• Vreau sa ma relaxez !
• Si Issabella ?
• Ce-i cu ea ?
• Vrei sa ma ocup eu de ea ?
• Stie sa omoare, deci se va descurca, poti sta linistit .
• Ianis nu cred ca esti in masura sa vorbesti ! Nu tu ! Cati nu ai omorat tu ? Si cati inca nu omori cand nu te poti controla ? Cate fete folosesti iar apoi le smulgi sufletul ?

Ianis privea inainte fara sa clipeasca.

• Nu imi sta bine sa fac pe tipul cuminte si dragastos si iubitor si bland, zise acesta facand semne ironice la fiecare adjectiv.
• Da ? Pai in cazul Issabellei nu as spune asta !
• Termina-te cu Issabella, ridica tonul acesta. Issabella in sus, Issabella in jos.
• De ce esti agitat Ianis ? Te supara adevarul ?

Calmitatea lui Sergiu il enerva la culme. Arunca paharul cu coniac in perete, dar nici asa nu reusi sa smulga un semn de nervozitatea din partea lui.

• Sti ca o pot omora oricand, nu ?
• Fa-o !

Ochii mari ai lui Ianis ii atrase atentia.

• S-o fac ?
• Fa-o, omoar-o !

Dar bataia in usa le intrerupse discutia. Sergiu puse paharul pe masuta si se duse sa deschida. In fata usii era cineva cu spatele si cu o gluga in cap.

• Buna...
• Te pot ajuta ?
• Da...
• Cu ce ? Spuse mira Sergiu.

Issabella se intoarse. Avea ochii rosii, buzele vinete iar parul ud, plouat.

• Ajuta-ma Sergiu...
• Ce-ai patit ? Intreba acesta intorcandu-se dupa usa luand din cuier o haina de-a lui Ianis si acoperind-o, apoi conducand-o in casa.
• Sunt agitata, nu pot sa ma controlez... Mi-e frica...
• Sa sti ca am sa cer taxa pentru haina aia... mi-o murdaresti cu pacate...rosti amuzat Ianis aratand cu degetul haina lui.
• Taci Ianis...

Ramase si ii privea cu sticla si paharul in mani.

• Vrei putin coniac draga mea ?
• Ianis n-auzi sa taci ? Tipa Sergiu privindu-l infuriat.
• Gata tac ! Dar sa nu spuneti ca nu i-am oferit ceva, ca oaspete nu de alta.

Apoi isi turna singur coniac in pahar si urca scarile, parand a se duce in camera la Adriana si Alexia, insa se opri sus, privind si auzind discutia dintre Issabella si bunul sau prieten.

• Inchide ochii Issa, zise acesta cu mila.
• Mi-e frica...
• Din cauza sangelui...Inchide-i !

Ianis privea incercand sa-si dea seama ce avea Issabella. Apoi o durere ingrozitoare de cap ii lua toata atentia. In gand acesta zise :

"Cine esti ! Ce vrei sa-mi spui... ?"

"Ajut-o !"

"Ce sa ajut ? Pe cine ?"

"Pe ea ! Ajut-o !"

"Issabella ?"

"Da !"

"Cine esti ?"

"Lumina ta o va ajuta !"

Inainte ca el sa afle cine era, vocea disparu, la fel si durerea de cap. Il enerva la culme grija care si-o faceau toti pentru ea. Ce avea atat de special. Mama ei vroia sa o omoare dar tot ezita. Sora ei o ura, dar o ajuta tot timpul. Ea este problema in toate si toti o ocrotesc... Ce naiba ? Nervos lasa paharul jos si cobora scarile. Se indrepta spre cei doi, isi sumeca manecile si ii spuse lui Sergiu sa se dea la o parte. Apoi o aseza pe spate pe Issa si o puse sa deschida ochii. Pentru o secunda se sperie de ei. Erau atat de rosii, nici urma de umanitate. Dintii i se puteau observa chiar daca ea incerca sa tina buzele lipite. Se uita la el si el la ea, apoi intinse mainile deasupra ochilor ei, inchise ochii se concentra, dupa care o lumina neagra iesea din palmele lui, acoperindu-i tot corpul aproape Issabellei. Aceasta deodata trase adanc aer in piept ca si cum cineva ar fi folosit un defibrilator pe ea, cazand mai apoi lesinata. Ianis se trezi parca din transa si deschise usor ochii.

• Ianis...Ianis...rosti speriat Sergiu in timp ce-i verifica pulsul Issabellei.
• Da... raspunse acesta asezandu-se pe fotoliu. Era total lipsit de energie si rasufla greu.
• Nu mai respira.... ! Continua acesta uitandu-se cu ochii mari la el.
• Cum nu mai...si il dadu la o parte pe Sergiu, incercand sa-i deschida ochii, zgaltaind-o brutal ca sa se trezeasca. Era speriat si el si Sergiu.
• Ce-ai facut Ianis ?
• Ce-am facut ? Am incercat sa o salvez... asa mi-a spus !

O secunda se facu liniste, dupa care fara nicio speranta se auzi glasul lui Sergiu.

• Cine ti-a spus ?

Lasand ochii in pamant Ianis raspunse:

• Karnia !