XXV. Quid nunc? [ Ce am ? ]

• Ai fost nesimtita !
• Brianna ce tot ai !?
  Ochii lui Sergiu si ai lui Joseph incercau sa nu priveasca cele doua surori in cearta.
• Ce am ? Trebuie sa purtam o discutie serioasa.
• Ma uimesti, pai atunci s-o purtam.
• Nu aici si nu acum, adauga Sergiu cu privirea atintita spre drum.
  Joseph se uita cu mila la Issabella, iar ea simtea ca ceva nu era deloc in regula. Ceea ce se intampla, din cauza unui singur jurnal, totul lua o intorsatura groaznica in mintea ei, sentimente ciudate, vise ciudate, ganduri ciudate, persoane ciudate si intamplari ciudate. Ce se intamplat ? Privea pierduta la privelistea neclara de afara. Ce culori trebuia sa distinga in viata ei? Totul se acoperea usor de negru. Sarutul lui Ianis ii ramasese intiparit in minte, dar si sentimentul neplacut care i-l provoaca pe langa. Mama ei... Adriana... mama ei din nou. De ce trebuise sa moara ? Poate ca vroia sa o cunoasca... o poza, orice. Dintr-o data se trezi la realitate si ii ceru lui Sergiu sa opreasca masina, sa coboare. Uimit Sergiu opri, aceasta cobora, si porni usor spre parcul in care fusese si zilele trecute. Singura forma de a se relaxa era probabil fotografia. Cobora cateva trepte, in fata avand un barbat cu spatele, stand si privind coroana unui copac neinflorit, abia scapat de nea. De la spate se putea vedea intensitatea spiritului acestuia...un click si gata, poza era facuta, dar simtea nevoia sa-i faca mai multe, si din fata. Usor isi indrepta pasul spre el, cand un tanar cu skateboardul facu o schema si cazu, lovindu-se foarte tare la genuchi.
  Ochii ei erau atintiti asupra sangelui. Ce Dumnezeului se intampla ? Nevoia era atat de mare si diabolica incat incerca sa fuga, dar nu putea, privea cu o sete imensa, speriata de simturile ei.
• Du-te si bea!
  Issabella se intoarse, in spatele ei fiind Sebastian. El era tipul din fata copacului, el era cel care ii spunea sa se duca si sa bea. Sa bea ce ?
• Ce....ce tot spui ? Ochii ei ricosau intre sange si Sebastian. Incerca sa-i inchida dar ii deschidea automat, simtea cum usor usor se sufoca.
• Du-te si bea ! Ce mai astepti ?
  Stia ce trebuie sa faca, stia la ce se referea Sebastian, dar nu intelegea.
• Hai acasa !
  Acum simti o mana care o tragea departe de corpul baiatului insangerat. Era Ianis nervos.
• Da-mi drumul !
• Da ? De ce ? Ca sa devii un zombi ? Nu multumesc, esti deja o paguba, cum ai fi daca ai deveni si zombi.
• Ce zombi... ce.... ce dracu !
• Nu incerca sa intelegi !
• Dar las-o sa inteleaga Ianis... zise Sebastian prinzand-o de cealalta mana. Este ceea ce este !
• Ce...sunt ?
  Privirea lui Ianis il strafungera pe Sebastian, in secunda urmatoare acesta fiind cu mana infipta in gatul lui.
• Daca ii zici ceva, te omor ! Si pe tine si pe ea ! Ii sopti Ianis.
  Mica lor discutie fiind intrerupta de caderea din picioare a Issabellei. Sebastian o prinse si o ridica in brate.
• O iau acasa, nu ii spun nimic...
• Nu prea cred !
• O duc la Karnia !
  Ianis il privea inmarmurit. Cum Karnia ? Dar nu apuca sa mai zica nimic si asa Issabella nu avea sa moara cinci minute cat lipsea el. Stia ca nu se putea increde in Sebastian, asa ca il lasa sa o ia pentru ca el sa il urmareasca. Nu credea chestia cu Karnia, si cu siguranta trebuia sa afle ce ascundea. Opri timpul in loc. Toate persoanele din jurul lui erau acum statui, iar victima se misca. Cu puterea lui printr-o singura miscare de mana il trase in fata lui imediat. Privindu-l superior il intreba:
• Cine te-a pus ?
• Un inger...
• Inger ? Unde ?
• M-au trimis inapoi... ca sa indeplinesc misiunea... sa ajut...
• Mai taci ! Zise Ianis privindu-l adanc in ochi, pana cand ochii acestuia au inceput sa se albeasca, dupa ce s-au albit total, clipind, lasandu-l sa se odihneasca in pace. Se intoarse, clipi si timpul se scurgea din nou acum. Stia ca trebuia sa se duca acasa, dar inainte trebuia sa vorbeasca cu Sergiu.
  “I-au dat nevoile animalice !”
  “Ianis ? “
  “Hai Sergiu, nici dupa 90 de ani nu ma cunosti...”
  “Ce nevoi ? “
  “Reginei Elisabeta...are pofta ce sange!”
  “CE?”
  “Pffff ce vocabular, se zice poftim...”
  “E cu tine ?”
  “Nu, e cu iubitelul ei...”
  “Venim acum...”
  Sergiu intoarse masina imediat, intra in mintea Briannei si ii povesti tot, aceasta intelegand ca momentul in care trebuia sa-i spuna Issabellei adevarul se apropia.